O singură cale.

by Elisabeta R.

Viaţa o străbatem pe două căi: calea firească  şi calea suferinţei.Trebuie să alegem una pe care o vom urma.

Prin suferinţă, nu cauţi plăcerile vieţii. Accepţi să fii neglijat .. uitat.. respins.. Accepţi jignirile şi lovirile, căderile şi toate durerile infinite, umilinţele de tot felul. Găseşti motive să fii nefericit..chiar dacă întreaga lume e fericită,iar iubirea le zâmbeşte tuturor.

Prin firesc nu cauţi altceva decât desfătarea, bogăţia, faima, lauda, şirul tuturor plăcerilor carnale. Îi convingi şi pe ceilalţi să-ţi facă plăcerile, să-ţi gâdile orgoliul, îţi place să-i conduci…,să faci tot ce vrei …

Nu poţi fi fericit fara sa iubesti. De nu vei iubii,viaţa va  trece pe lângă tine nepasatoare.Fii un om cumsecade.Minunează-te.Nădăjduieşte.

Cunoşti sentimentul acela în care ai senzaţia că visele sunt mult mai bune decât realitatea? Da,sunt sigură că da! Cu toţii trăim aceasta dilema.

Priveşti în jur şi nu vei vedea altceva decât iubire, zâmbete, îmbrăţişări, fericire,iar pentru un moment, te vei simţi invidios, egoist..Şi brusc!, te trezeşti la realitate,revii la persoana ta şi realizezi că eşti norocos,ai motive să fii fericit, şi cu toate acestea ,dintre fericire şi tristeţe,alegi tristeţea..Fericirea nu te reprezintă. Te sperie,te face să te simţi străin..şi alegi să rămâi în tristeţea ta fericită..

Ţi-e teamă să nu-i molipseşti pe ce-i fericiţi din jurul tău-cu tristeţea ce-o porţi în suflet,ţi-e teamă să nu-i corupi, ţi-e teamă să nu le furi acel strop de fericire al lor.

Iar de aici şi întrebarea: „Noi cât de fericiţi suntem (?!), şi ce e mai important:  s-o afişăm sau s-o trăim?”. De nenumărate ori, viaţa ne învaţă că cel mai mult contează ceea ce avem în suflet,că aparenţele înşeală, că un singur drum ne este dat să-l păşim timid şi fericiţi. 

Toţi cei ce mergem  pe calea suferinţei,vom găsi karma suprema.

 

Advertisements