(În)Trecere

by Elisabeta R.

Adolescenţa nu este doar o perioadă importantă a vieţii, ci şi singura perioadă când putem vorbi despre viaţă în sensul complet al cuvântului.”  – Anonim

Viaţa înseamnă încercarea permanentă de cunoaştere a propriei noastre persoane nedesluşite, dar cel mai decisiv moment al descoperirilor, e atunci când…

Iubeşti şi eşti iubit, dezamăgeşti şi eşti dezamăgit, minţi şi eşti minţit, suferi, provocând şi tu la rândul tău suferinţă, pierzi prietenii,câştigând altele,oferi încredere,deşi ai siguranţa că vei fi înşelat din nou, intri în conflicte, ai momente de depresie,dar şi de bucurie, ai momente în care tot ce-ţi doreşti e să uiţi trecutul,ai şi momente de disperare în care simţi că tot ce se află în jurul tău se prăbuşeşte, îţi pui dorinţe cu toată credinţa ta şi speri că poate se vor realiza, visezi cu ochii deschişi la lucruri ce par imposibil de realizat, păstrezi secrete, dezgropi  trecuturi  dureroase, regreţi,iei decizii gândite sau pripite,eşti înşelat de aparenţe,întorci spatele oamenilor care te iubesc, pierzi luna numărând stelele, trădezi,fiind şi tu trădat,ai momente în care tot ceea ce ai nevoie e singurătatea, dar şi momente în care te vrei  înconjurat de oameni dragi,ai clipe în care tânjeşti după laude şi complimente, eşti folosit, dar şi tu folosesti, oferi iertare, primind la rândul tău,te lupţi mereu între două decizii, te înşeli în privinţa multor lucruri,pierzându-le şirul, nu ştii ce vrei,dar totuşi vrei ceva, urăşti fără un anumit motiv, greşeşti,iar în final înveţi din ele, depăşeşti impasurile, te maturizezi, înveţi să iubeşti, să ierţi, să nu pui chiar tot la suflet, să realizezi cine ţi-e prieten loial, că părinţii indiferent de felul în care se comportă cu tine, îţi vor fii veşnic alături, încurajându-te şi sprijinindu-te, înveţi să regreţi şi să ceri iertare din adâncul sufletului tău, înveţi că întotdeauna este o cale de ieşire şi că Dumnezeu te ridică atunci când eşti mai jos fără nici un strop de speranţă.

Iar apoi,te trezeşti brusc  la realitate! Îţi dai seama că nu mai eşti aceeaşi persoană de ieri, constaţi că din frumoasa copilărie,te-ai trezit într-o mare tristeţe, că viaţa nu e ceea ce părea a fi, realizezi că acel „neant” al copilăriei,ce credeai că niciodată nu va dispărea…,a dispărut! Iar ţie,ca şi mie, îţi lipseşte ceva. Îţi lipseşte acea „beţie” în care tot ce aveai de făcut era să visezi şi să-ţi doreşti „să fii mare” !

Advertisements