Căldură-n suflet, iubire înafară

by Elisabeta R.

Miroase-a cozonac, a mandarine, prăjituri şi sărbătoare, fericire. Alerg ca un copil spre bradul ce l-am împodobit cu atât de multă nerăbdare. Aştept cadourile, însă parcă de-a lungul timpului s-a mai pierdut din starea aceea de nelinişte, iar de-a lungul grăbiţilor mei paşi, clipesc şi strălucesc cu îndrăznire beculeţele de Crăciun, ce parcă te îndeamnă să zâmbeşti şi să fi fericit. În camera de alături se află toată familia mea, adunată la un loc – iubesc asta; şi, undeva în surdină, se aud colinzile, care-mi şoptesc tăcut povestea lui Iisus. Este atât de multă linişte şi pace în jur, deşi suntem înconjuraţi de răutate, dar parcă în aceste zile răul devine incolor, inodor şi insipid, spre deosebire de bunătatea omenească ce se înalţă asemeni Stelei de la Răsărit, ce doreşte a ne călăuzi spre staulul în care Iisus se naşte în fiecare an, începând de acum 2000 de ani! Alerg într-un suflet spre camera de alături în aşteptarea moşului şi nu am nici cea mai vagă idee cum se face că şi de această dată i-am ratat sosirea, dar şi plecarea, însă sunt de înţeles – nu am decât 17  Crăciunuri la activ şi o sumedenie de cadouri, bucurie şi iubire de împărţit cu cei dragi mie şi cu tine.

Fă o faptă bună: împarte un zâmbet şi-o felie de cozonac c-un sărman!

Advertisements